PRIMĂRIA DRĂGUŞENI
Site-ul oficial al comunei Drăguşeni , judeţul Botoşani
Coordonate Generale
Între satele vechi situate în Câmpia Moldovei din N-estul Judeţului Botoşani se numără şi Drăguşenii. Aşezarea, sub apectele ei de viaţă, este strâns legată de mediul înconjurătăr, fapt ce explică statornicia locuitorilor, de cel puţin 500 de ani, pe valea pârâului Podriga (în vechime Podraga), afluent al Başeului. Călătorul care vine spre Săveni din şoseaua dinspre Botoşani sau de la gara Ungureni, ajuns în Dealul Săvenilor, poate zări, privind spre N – NV, satul Podriga şi puţin mai departe, Drăguşenii ivindu-se dintre culmile domoale ca dintre valurile unei mări solidificate de o uriaşă forţă supranaturală. Mai departe, învăluite într-o ceaţă slab – albăstrie, se văd alte culmi de aceeaşi înălţime, mărginite de bănuite văi, pe unde scurg de milenii Başeul şi Podriga ce-şi dau întâlnire la porţiele Săvenilor. Comuna Drăguşeni, situată la 44 km de municipiul Botoşani şi la 9 km de oraşul Săveni, ocupă astăzi, împreună cu satele componente (Drăguşeni, Podriga şi Sarata-Drăguşeni) o suprafaţă de 5893 ha, pe coordonatele 48 0 5, latitudine nordică şi 260 51 longitudine estică. Teritoriul Drăguşenilor, cuprins între Valea Podrigii spre nord – vest şi Valea Bodesei spre nord – est, se menţine între aceleaşi limite şi aceeaşi vecini dintru începuturile sale până astăzi.
Coordonate geografice:  Latitudine nordică – 48° 5’  Longitudine estică – 26° 51’ Forma juridicã de constituire: Comuna Drăgușeni, ordonator principal de credite, Adresã, telefon, fax: comuna Drăgușeni, judetul Botoșani , tel/fax: 0231549406 , E-mail: draguseni_primaria@yahoo.com.   Începuturile istoriei Drăguşenilor vin din milenii neştiute, cu sporadice urme de vieţuire omeanească încă din paleolitic. Documentul sigur cu privire la satul nostru Drăguşeni, datează din 15 octombrie 1491. Este scris în limba slavonă, pe pergament, în cancelaria voievodului Ştefan Cel Mare de la Suceava şi se află în Arhivele Statului din Bucureşti. Documentul este bine păstrat, are atârnată pecetea cea mare a domnului, cu şnur din mătase de culoare cărămizie atestării sale; întemeierea lui trebuie căutată pe la începutul sec al XV- lea , poate şi mai înainte.
ACTUL DE ATESTARE DOCUMENTARĂ A SATULUI DRĂGUȘENI:„URICUL DE LA ȘTEFAN CEL MARE DIN 15 OCTOMBRIE 1491”
 <<<>>>
Satul Podriga – vine de la numele Pârâului Podriga pe a cărui vale este situată localitatea care aparţine de comuna Drăguşeni de la începutul anului 1865 aşezat la 3 km de centrul comunei şi la 6 km de oraşul Săveni. Satul este aşezat de o parte şi de alta a DJ 282 Săveni – Rădăuţi Prut. Din documentele vremii rezultă că în anul 1492 Ştefan cel Mare şi Sfânt dăruieşte Mănăstirii Putna şi un lot « pustiu » pe Podraga, fapt ce atestă că şi satul Podriga are aceeaşi vechime ca şi satul Drăguşeni. Satul Sarata-Drăguşeni – apare pe harta comunei în urma reformei agrare din anul 1921 întemeiat de colonişti împroprietăriţi pe moşia Drăguşeniului de Sus cărora li s-au oferit loturi pentru 32 de familii în suprafaţă de 145 ha şi o vatră de sat de 20 ha. Satul este expus pe partea răsăriteană a Dealului Calancea la confluenţa pârâiaşului Sarata cu Bodeasa spre nord – est de DJ 282, la km 48 pe şoseaua Săveni – Rădăuţi Prut. Satul se află la o distanţă de 5 km de centrul comunei. Populaţia actuală cu distribuţie în satele aparţinătoare (recensământul din 2011). LOCALITATEA POPULATIE DRAGUSENI 1472 PODRIGA 917 SARATA 141 T O T A L 2530 Majoritatea populaţiei este de naţionalitate română, de cult ortodox. După sex : - masculin – 1292 persoane - feminin - 1238 persoane Dezvoltarea localităţii este favorizată şi de amplasamentul său, de factori pedoclimatici ce permit creşterea animalelor şi dezvoltarea culturilor vegetale, aceste activităţi determinând de altfel şi caracteristica dominantă a localităţii.
CONDITII CLIMATICE Un factor important al cadrului natural îl constituie condiţiile climatice, întrucât oscilaţiile de temperatură şi cantităţile de precipitaţii, influenţează direct condiţiile de muncă şi de viaţă a locuitorilor. Aflat în partea de N-E a podişului Moldovei, teritoriul comunei Drăguşeni ca şi întreaga zonă, are o climă temperat continentală, datorită predominării influenţei directe a maselor de aer continental, de origine asiatică, care, în general, iarna sunt uscate şi reci, iar vara sunt calde sau chiar foarte calde şi uscate. Menţionăm că media anuală a radiaţiei solare la staţia Avrămeni este de 111,8 kcal./an.
• TEMPERATURA Luna ianuarie este luna cea mai rece a anului cu o temepratură medie anuală de - 4,4 grade C, la staţia Avrămeni. Luna cu temperaturile cele mai ridicate este iulie cu o medie de 19,3 grade C. Temperatura minimă absolută înregistrată la Avrămeni a fost de – 27,8 grade C la 20.01.1963, iar temperatura maximă absolută a fost de 36,2 grade C la 29.06.1963. Viteza maximă a vântului : 12,1 m/s în aprilie 1978 direcţia S 11,0 m/s în ianuarie l965 direcţia NV Faptul că teritoriul comunei Drăguşeni se află la o distanţă mare faţă de Carpaţi şi este lipsit complet de păduri îl lasă fără apărare împotriva unor puternice furtuni (100 km/h) care produc de multe ori distrugerea reţelelelor electrice a acoperişurilor construcţiilor, ruperea podurilor şi compromiterea unor culturi agricole.
• FOLOSIREA TERENULUI Zona comunei Drăguşeni se situează în Câmpia Moldovei, cu soluri de grupa cernoziomurilor şi a cernoziomurilor levigate - pe osatura rocilor mamă : marne salifere, argile, nisipuri argiloase.Studiile ce sau făcut arată că ne situăm în aria solurilor de silvostepă, cu cernoziomuri în diferite stadii de levigare sub acţiunea factorilor climatici. Caracteristicile factorilor pedoclimatici permit dezvoltarea culturilor vegetale şi creşterea animalelor. Suprafaţa teritoriului administrativ - 5893 ha 100% Suprafaţa teritoriului administrativ din care : - 5893 ha 100% din care: - terenuri agricole din care : - 5400 ha - arabil - 4162 ha -păşuni - 1121 ha - fâneţe - 108 ha - Vii - 3 ha - livezi - 1 ha - alte terenuri - 21 ha - ape şi bălţi - 150 ha - alte suprafeţe - 322 ha
STRUCTURA GEOLOGICĂ Câmpia Moldovei este cunoscută şi sub numele de câmpia Jijiei sau depresiunea Jijia-Bahlui, considerată ca un raion geomorfologic al podişului Moldovei. Având în vedere că aproape o treime din Câmpia Moldovei este drenată de Başeu şi de alte râuri mai mici ( pârâul Podriga), specialiştii departajează Câmpia Moldovei în Câmpia Jijiei superioare şi a Başeului – partea de nord – şi Câmpia Jijiei inferioare şi a Bahluiului – partea de sud. Studiile de specialitate efectuate până în prezent, prospecţiunile geologice şi forajele la mare adâncime au evidenţiat că în evoluţia geologică a acestei zone se disting două serii de formaţiuni suprapuse, cu trăsături diferite: soclul (fundamentul) şi cuvertura. Din punct de vedere geostructural, Cîmpia Moldovei este amplasată pe o unitate de platformă veche, numită Platforma Moldovenească. Soclul acestei unităţi de platformă este constituit din formaţiuni cristaline de vârstă precambriană, fiind printre primele porţiuni de uscat ale pământului Europei. Prin forajele realizate în partea de nord - est a Moldovei s-a stabilit existenţa aceleiaşi coloane stratigrafice,alcătuită din roci dure , granite gnaisice , şisturi magmatice existente peste tot, cu mici diferenţe de grosime şi variaţii litologice. De asemenea s-a constatat că fundamentul precambrian apare mai aproape de suprafaţă în zona noastră, la o adîncime de circa 950 m la Todireni şi se scufundă din ce în ce mai mult începînd din partea de nord-est a Cîmpiei Moldovei, continuând spre vest şi sud, până la adâncimea de 3000 m. Ca urmare a unui îndelungat proces de evoluţie geologică, teritoriul se transformă într-o unitate de platformă cu mobilitate redusă şi cu o suprafaţă structurală puţin accidentată, cunoscută sub numele de peneplena soclului cristalin precambrian, acoperită cu o cuvertură de roci sedimentare.
R E L I E F U L Suprafaţa comunei Drăguşeni şi a împrejurimilor sale este acoperită de depozite nisipo-argiloase cu intercalaţii de gresii în părţile mai ridicate, depozite argilo-nisipoase în zonele mai coborâte şi un strat de luturi aluviale la suprafaţă. Relieful zonei are un aspect larg vălurat, cu interfluvii colinare, deluroase sau sub forma unor platouri mici şi joase. Altitudinea medie este cuprinsă între 150-180 m şi o energie medie de 60-70 m. În partea centrală a teritoriului, altitudinea medie este cuprinsă între 100-150 m, pe când în partea de sud-vest altitudinea medie este mai ridicată,cuprinzând valori între 150 şi 200 m. Partea sudică a comunei propriu-zis se caracterizează prin altitudini medii cu valori în jur de 100 m, în timp ce în partea centrală şi nordică valorile altitudinii urcă la 125 m. În cea mai mare parte, relieful teritoriului Drăguşeni este unul de dealuri asimetrice cu diferenţe mici de altitudine. Cea mai mare altitudine se află pe „Dealul Chetrosu” – 179 m, situat în partea de nord a comunei. În continuarea lui, la extremitatea vestică a teritoriului se află „Şesul Chiţanca”. În general, toate dealurile menţionate, ca şi cele mai mici, nemenţionate, sunt practicabile pentru agricultură, unele dintre ele având soluri cu fertilitate ridicată. Structura geologică monoclinală cu înclinări NV-NE se datorează, în primul rînd reţelei hidrografice care prin adâncirea şi dezvoltarea lor continuă au determinat formarea unor văi cu caracteristici diferite. Pe teritoriul comunei Drăguşeni, cele mai multe sunt văile reconsecvente care au profil longitudinal, cu înclinări cuprinse între 1% şi 2%, cu versanţi simetrici, larg deschişi, în formă concavă, convexă sau liniară. Cea mai mare parte a teritoriului cuprins de comuna Drăguşeni şi satele aparţinătoare are un relief sculptural. Acest tip de relief este rezultatul factorilor exogeni şi în special, a eroziunii şi proceselor diluviale. Acest substrat argilos a favorizat constituirea unor forme domoale de relief,larg vălurate, acoperite cu o cuvertură, mai groasă sau mai subţire de luturi eluviale şi care se prezintă sub formă de coline, dealuri şi platouri joase, uşor bombate sau înclinate, conform cu structura geologică. Această formă de relief este prezentă la Drăguşeni prin Dealurile menţionate, ai căror versanţi au fost supuşi acţiunii unor procese distructive, cu intensităţi diferite, rezultând un relief specific, cu abrubturi de desprindere râpe torenţiale şi alunecări de teren. Efectele negative ale proceselor geomorfologice din această zonă au fost semnalate încă de la mijlocul secolului trecut, de către Ion Ionescu de la Brad. Pe teritoriul comunei Drăguşeni sunt vizibile efectele eroziunii torenţiale prin forme minore (rigole, făgaşe, ogaşe), cu adâncimi de până la 2m. Acestea se pot vedea pe versanţii pârâulşui Podriga, de la nord de Podriga şi Drăguşeni, de-a lungul Văii Chiţanca, Valea Boului, Fântâna Amară şi Ciupişcă. In anii din urmă au devenit tot mai frecvente alunecările de teren, procese cu o durată mult mai mare şi o gamă variată de manifestare. Fiind cauzate, în primul rând, de ape, alunecările cele mai active au loc primăvara, după topirea zăpezilor sau în urma unor ploi torenţiale. Aici au avut şi mai au loc alunecări de teren cu profunzime redusă, cu fragmentare simplă, datorită substratului geologic. Măsurile întreprinse de autorităţile comunei n-au reuşit să consolideze terenul care continuă să alunece, provocând degradarea drumului judeţean Săveni – Rădăuţi Prui, în zona întrării în satul Podriga.. Avându-se în vedere efectele negative asupra vieţii economice, a oricăror forme de eroziune a terenului, autorităţile locale şi-au asumat obligaţia de a studia aceste fenomene şi a lua măsurile ce se impun pentru prevenirea, în primul rând, şi pentru recuperarea terenurilor deja afectate. Şesurile sunt cele mai frecvente forme ale reliefului de acumulare, cu o vârstă de 8000-10000 ani şi ocupă porţiunile cele mai coborâte de relief, având o frecvenţă foarte redusă. Şesul Podrigii , situat în partea sudică a teritoriului comunei, de la intrarea râului Podriga pe acest teritoriu în partea de N-V a satului Drăguşeni, îşi lărgeşte deschiderea la intrarea pe teritoriul comunei, între Drăguşeni şi Podriga şi Săveni, la confluenţa lui cu râul Başeu . Ca şi celelalte şesuri din zonă, acest şes este constituit din depozite acumulative de origine aluvială, formată din roci argiloase şi argile nisipoase cu lentile şi intercalaţii de nisipuri şu prundişuri. Lăţimea şesului pe teritoriul comunei Drăguşeni este de până la 760 m, panta longitudinală de sub 1%, iar grosimea depozitului aluvionar variază între 2 şi 4 m. Chiar dacă teritoriul comunei Drăguşeni nu dispune de păduri, nici de cariere de piatră, nici de zăcăminte subterane şi nici de ape bogate, structura solului acoperit cu o cuvertură de formaţii loessoide, oferă condiţii bune pentru o gamă variată a activităţilor agricole. Prin continuarea, pe baza unor studii ştiinţifice, a lucrărilor menite să stăvilească procesele de degradare a solului, prin implicarea cu dăruire şi responsabilitate a specialiştilor din agricultură în exploatarea terenurilor agricole şi prin revigorarea cointeresării lucrătorului agricol, în cadrul unui mediu natural favorabil, poate râvni la prosperitatea cetăţenilor, la dezvoltarea armonioasă a tuturor laturilor vieţii sociale, şi ca urmare, la schimbarea întregului peisaj ambiant al aşezărilor din raza comunei Drăguşeni. Roua este caracteristică aici nopţilor senine din anotimpul cald, când există condiţii de condensare a vaporilor de apă pe suprafaţa mai rece a solului şi pe plante. Roua contribuie la aprovizionarea suplimentară a solului cu apă şi se produce în circa 65-79 zile pe an.
H I D R O G R A F I A Climatul temperat continental de nuanţă excesivă, caracterizat printr-un indice de ariditate ridicat şi tipurile de sol impermeabile, au făcut ca dintotdeauna în această zonă, apa să constituie o resursă naturală deficitară. Sursa principală de alimentare o constituie precipitaţiile, iar principalul consum este evaporarea.. Studiile efectuate, cu privire la rezervele de apă ale zonei, evidenţiază că din totalul precipitaţiilor numai 17% se păstrează la suprafaţa pământului şi numai 2% se consumă pentru infiltrare, restul 81% evaporându-se, deci pânza freatică acumulează mai puţin de o cincime din precipitaţiile care cad în zonă. Apele subterane de adâncime, din toată zona de nord-est a ţării, sunt puternic mineralizate datorită dezvoltării sărurilor depuse de mările siluriene, tortoniene şi sarmatice. Importanţa acestor ape este însă mică. Apele subterane sunt strâns legate de complexul depunerilor sarmatice,unde se opresc în urma infiltraţiilor meteorice. Pânza freatică traversată de văi şi coline, se găseşte în diferite adâncimi, între 2 şi 10 m. Din punct de vedere al calităţii, apele freatice se diferenţiază în ape relativ potabile , aflate în afara vetrei de sat şi ape cu duritate mare (alcalino- calacaroase) nepotabile, aflate în fântânile din vatra satelor. În sat, pânza freatica apare la 1 – 2 m; nu se pot construi pivniţe şi beciuri. Analizele chimice pentru apele subterane şi de suprafaţă din Câmpia Moldovei pun în evidenţă o puternică mineralizare , ceia ce confirmă şi analizele efectuate pentru apele din teritoriul Drăguşenilor. Din citirea buletinelor de analşiză fizivco – chimice indică la Drăguşeni o prezenţă sporită a sărurilor de calciu şi magneziu . Sursa de apă de la „La Moară” cu o duritate de 470 Germ şi cea de „ La Râpă” cu o duritate de 59 0 Germ. Se încadrează în categoria apelor foarte dure. În fântânile din sat cantitatea de săruri şi reziduri fixe este deosebit de mare; spre exemplu, apa din fântâna de „ la Cobuz” are o duritate totală maximă de 215,040germ. Aşa este apa din vatra satului Drăguşeni refuzată de animale şi plante, folosită doar pentru unele treburi gospodăreşti. În prezent satul este alim,enmtat cu apă potabilă printrun sistem de conducte cu robimnete stradale, din trei surse din afara satului. Nici în satul Podriga apa nu este prea bună , analizele pentru apa din fântâni arată o mineralizare puternică şi o duritate de 66,330 germ., încât nu se recomandă ca apă potabilă. Cea mai bună apă potabilă este apa din vatra satului Sarata. Apele de suprafaţă sunt reprezentate prin cele 2 pâraie – Podriga şi Bodeasa- cu mici lor afluienţi întâmplători. Pârâul Podriga izvorăşte de pe teritoriul oraşului Darabani, din marginea pădurii Podriga, situată la sud – vest de oraş. De la izvoare până la intrarea pe teritoriul comunei Drăguşeni, parcurge un curs de 22 km. Drumul parcurs pe teritoriul comunei Drăguşeni este de 8,8 km ocupând o suprafaţă de 16,59 ha cu lăţimea albiei de 3- 8 m , adâncime între 0,5 – 1 m , cu o pantă de scurgere de 10/oo, adică un curs de viteză mică, 0,250 mc/s. Pârâul Bodeasa , cel de-al doilea pârâu din teritoriul Drăguşenilor, izvorăşte depe moşia satului Puţureni – Coţuşca. In anul 1981, pe cursul râului Podriga au fost executate lucrări de regularizare, de decolmatare şi consolidare a malurilor pe distanţa Mileanca-Săveni.
V E G E T A Ț I A Vegetaţia corespunde în mod firesc condiţiilor naturale ce caracterizează zona de silvostepă. Peisajul natural al zonei a suferit puternice modificări, în primul rând, datorită dispariţiei pădurilor care acopereau, cu secole în urmă, o bună parte a teritoriului din această regiune. Cele mai apropiate păduri, şi acestea pe suprafeţe foarte reduse, se află acum la distanţa de 10-28 km faţă de Drăguşeni-Hăneşti, Avrămeni, Liveni, Vorniceni. În perimetrul rural al localităţilor comunei Drăguşeni au fost plantate mai multe specii de arbori şi arbuşti. Pe şesurile de pe văile râurilor Podriga şi Bodeasa se găsesc : iarba câmpului, pirul târâtor, păiuşul, firuţa de câmp, timoftica şi diverse dicotiledonate. Vegetaţia spontană ierboasă de pe cuprinsul comunei Drăguşeni ocupă o întindere de peste 22% din întreaga suprafaţă .În pajişti (fâneţe şi păşuni) predomină familia gramineelor din categoria păiuşului, firuţa, obsiga, costreiul, raigrazul trei soiuri pir: tâtâtor, crestat şi gras. Dintre leguminoase întâlnim câteva soiuri de trifoi sălbatic - mărunt, hibrid, roşu şi târâtor-, lucerna sălbatică, sulfina, măzărichea şi altele. În zonele mlăştinoase, vegetaţia palustră este reprezentată prin rogoz, papură, stuful, pipirigul, săgeata apei, izma broaştei etc. F A U N A Evoluţia faunei este în strânsă legătură cu toate documentele învelişului geografic, dar în special cu vegetaţia, care-i asigură suportul de viaţă şi adăpost. Corespunzătoare silvostepei, este o faună săracă, datorită lipsei pădurilor, dar şi unor activităţi omeneşti, dintre sălbăticiunile ce populează zona, o mare pondere ocupând-o iepurele de câmp. Pe ogoare şi în ierburi sunt numeroase insecte care produc pagube culturilor agricole: coropişniţa, cărăbuşul de mai, gărgăriţa şi după 1950 a pătruns gândacul de Colorado, care a proliferat foarte mult, devenind un mare pericol pentru cultura de cartof. Un mediu prielnic l-a găsit în zonă albina. Lumea peştilor, datorită reţelei hidrografice, este destul de săracă. În apa pârâurilor Bodeasa şi Podriga, în număr foarte redus, cresc : carasul argintiu, porcuşorul, zvârluga, mai rar, crapul.
S O L U R I L E Datorită condiţiilor mediului geografic, învelişul de sol din zona Drăguşeni, este foarte variată cuprinde : molisoluri, soluri hidromorfe, soluri halomorfe, soluri gleice, vertisoluri, soluri aluvio-coloviale etc. Predominante sunt molisolurile reprezentate prin cernoziomurile tipice şi cernoziomurile levigate. Dispunem de două studii amănunţite cu privire la solurile cuprinse pe teritoriul comunei Drăguşeni ; unul în anul 1962 şi altul în anul 1979, însoţite de analize de laborator care au stabilit şi o cartare chimică.S-au pus în evidenţă 12 grupe agroproductive, care se pot sistematiza în 5 unităţi de sol : I. cernoziomuri levigate – cele mai întinse suprafeţe; II. cernoziomuri propriu – zise , pe soluri aflate în diferite stadii de eroziune şi care se găsesc pe versanţi cu înclinare mai mare 30%. III. Cernoziomuri vertice , vertisul tipic salinizat – erodat. IV. Soluri aluvio – coloviale, aflate pe văile apelor Podriga şi Bodeasa. V. Soluri foarte puternic erodate, sfârtecate de ravene şi gârle adânci, cu alunecări şi degradări mai vechi şi m ai noi, totalizând circa 230 ha. Pe lângă aceste tipuri specifice mai există şi soloneţuri de suprafaţă în petice restrânse, aflate pe CHETROSU, Sărături, Dealul Manah, la Hârtop, la est de satul Podriga, Fântâna Amară. Ocupând cea mai mare suprafaţă a teritoriului Drăguşenilor, cernoziomurile se găsesc pe platouri, pe versanţii slab înclinaţi şi pe culmile interfluviale. Aceste soluri au o fertilitate ridicată şi se pretează la o gamă variată de culturi agricole, în special la plantele cerealiere şi la plantele industriale (floarea soarelui, sfecla de zahăr, rapiţa, etc.). În cea mai mare parte, solurile teritoriului Drăguşeni, au o fertilitate ridicată, prejudiciată, însă de frecvenţa insuficienţei a precipitaţiilor în sezonul cald, când apa şi substanţele de nutriţie nu pot fi utilizate în cantităţile necesare dezvoltării plantelor. Pentru creşterea producţiei agricole pe măsura eforturilor şi aşteptărilor producătorilor, se impune întreprinderea unor acţiuni menite să ducă la refacerea structurii solului prin aplicarea îngrăşămintelor organice şi a celor chimice, bogate în azot, fosfor şi potasiu. In concluzie, cadrul geografic (relief, sol, climă, reţea hidrografică etc.) poate oferi largi posibilităţi de dezvoltare a aşezărilor ce formează unitatea teritorial-administrativă a comunei Drăguşeni. Dar dezvoltarea acestei zone depinde de hărnicia locuitorilor, de priceperea folosirii raţionale a resurselor existente şi crearea altora, de strădania edililor pentru înfrumuseţarea peisajului zonei, şi, nu în ultimă instanţă, de dragostea oamenilor pentru aceste locuri .
SITUAȚIA ZONELOR DE RISC Zona extravilana a comunei este reprezentata in mare parte din terenuri cu grad ridicat de erodare (sărătura, fertilitate scăzuta, mlaştini, alunecări de teren). Conform recomandărilor studiului PUG (elaborat in 2000) in anul 2002 au fost identificate si inventariate peste 210 ha teren extravilan, in proprietatea Primăriei – având un grad ridicat de erodare (folosit 100% ca pasune). Respectivul areal a fost propus pentru o acţiune de stabilizare si reabilitare ecologica prin împădurire cu sprijinul Direcţiei Silvice Botoşani cu preluarea (cumpărare) suprafeţei de 167 ha.
RESURSE LOCALE Evaluate: - lipsa zăcăminte minerale - lipsa fondului piscicol - lipsa fondului dendrologic Neevaluate: - fond de vânătoare (vânat mic/ iepuri) - sol cu calităţi pedologice superioare Zgomotul Sursa de poluare fonica a zonei este redusa constituind-o traficul rutier local si cel in tranzit către localităţile învecinate. In urma evaluărilor tehnice per/ decibel s-au înregistrat limite normale fonice. Educaţie ecologica si activităţi comunitare specifice La nivelul comunei Drăguşeni activităţile cu caracter ecologic se rezuma la iniţiativele grupurilor informale cetăţeneşti , a instituţiilor de învăţământ gimnaziale si ale Primăriei – prin sectoarele specializate. Consiliul Local organizează anual si desfăşoară, în parteneriat cu instituţiile de învăţământ acţiuni si activităţi de reabilitare si revigorare a mediului ambiental comunal prin salubrizarea aliniamentelor, toaletarea copacilor si plantarea a cca. 1 ha de pădure ( foioase). Ecologizarea malurilor pârâului Podriga si a păşunilor comunale prin tăiatul spinilor si nivelarea muşuroaielor. Amenajarea unor surse de apa pentru animale. Interesul factorilor locali sunt orientaţi către aspectele principale care influienţează mediul înconjurător si calitatea vieţii ambientale si anume: 1. poluarea – degradarea stării de sănătate a populaţiei prin deprecierea calităţii apei potabile si menegementul deşeurilor, suspensii prăfoase, 2. poluarea factorilor de mediu - proces favorizat de fenomenul poluării apelor de suprafaţa (pârâurile Podriga si Bodeasa), subterane (se au in vedere fântânile si izvoarele necaptate) si a solului (prin administrarea pe terenurile agricole in mod necorespunzător a dejecţiilor de animale), suspensii de praf a drumurilor nemodernizate, 3. impactul asupra mediului natural - afectarea mediului natural (acţiuni necontrolate de defrişare, executare de lucrări agricole pe curba de nivel, rotaţia culturilor) si pericolele naturale (alunecări de teren, colmatarea canalelor de evacuare a apelor pluviale si a albiilor, a luncii Podrigii, extinderea mlaştinilor etc.), 4. creşterea surselor de poluare – prin creşterea urbanizării mediului Aspecte demografie si ocupaţionale Numărul si structura populaţiei Populaţia comunei Drăguşeni la ultimul recensamant este de 2530 persoane din care 1292 bărbaţi si 1238 femei. Ocrotirea sănătăţii populaţiei Reţeaua unităţilor sanitare publice Organizarea si asigurarea serviciilor de sănătate pentru populaţie in comuna Drăguşeni,se realizează printr-un singur cabinet medical care este deservit de un singur medic generalist şi un cadru mediu. În satul Podriga funcţionează Sanatoriul de Neuropsihiatrie cu un număr de 80 de paturi deservit de 2 medici specialisti , 14 cadre medicale , 10 personal tesa si 39 personal auxiliar.